Este miercuri după-amiază în nordul Londrei și aproximativ 200 de suflete se pregătesc să petreacă două ore alături de străini.

Știința economică ne învață că majoritatea bunurilor disponibile sunt limitate și rare. Bogăția, puterea sau faima sunt la îndemâna unei minorități. Există, totuși, o excepție neobișnuită, un dar pe care fiecare locuitor al planetei îl posedă din abundență: simțul comun. Toată lumea afirmă că îl are și, în plus, este dispusă să-l proclame în stânga și-n dreapta. Unii chiar prevestesc o revoluție a simțului comun care ar fi, în realitate, eterna reîntoarcere a aceluiași lucru: să credem că ideile noastre sunt adevărate prin simplul fapt că sunt ale noastre.

Am telefonul, și implicit creierul, suprasolicitat de videoclipuri în care o persoană explică alteia, foarte convinsă, în fața unui microfon și în câteva minute, orice, de la un fost fotbalist care susține că pământul este plat, până la o creatoare de modă care povestește că ia cina doar cu bărbați și niciodată cu prietene.