Poate un sistem de inteligență artificială să ofere asistență psihologică benefică pentru pacient?

Deși răspunsul negativ ar putea părea corect la prima vedere, evoluția rapidă a instrumentelor de IA aduce numeroase nuanțe. Un exemplu relevant este chatbot-ul «Psychologist» de pe Character.ai, care pretinde că «te ajută cu problemele vieții» și a generat peste 200 de milioane de mesaje, primind peste 3,5 milioane de vizite zilnice. Deși este cel mai popular bot din categorie, în ianuarie 2024 existau 475 de boți diferiți în categoriile de terapie, psihiatrie și psihologie. Cel mai frecvent interval de vârstă pe Character.ai este între 16 și 30 de ani, un segment de populație care pare să exploreze emoțiile și să caute companie în momentele de singurătate, mai ales noaptea. Accesibilitatea și interacțiunea anonimă sunt factori cheie în această preferință.

Manuel Armayones, profesor de Psihologie și Științe ale Educației și cercetător principal la Behavioral Design Lab (BDLab) de la Universitat Oberta de Catalunya (UOC), și Pablo Vallejo, profesor în același domeniu, sunt convinși că inteligența artificială transformă prezentul și viitorul psihologiei. Aplicații precum Woebot, care oferă intervenții bazate pe terapia cognitiv-comportamentală, sau Replika, care creează un companion virtual, oferă suport psihologic în timp real. Se anticipează că, până în 2025, această tehnologie va îmbunătăți atât diagnosticarea, cât și intervențiile psihologice, transformând relația dintre profesioniștii din sănătate și pacienții lor. Aceste progrese trebuie dezvoltate cu responsabilitate și sub supraveghere profesională, lucru care nu se întâmplă întotdeauna în prezent.

«Pericolul este că aceste sisteme, neavând oameni în spate, pot oferi informații complicate. Gândește-te, de exemplu, la tulburările alimentare», spune Armayones. «În unele cazuri, se ajunge să se spună că anorexia este «un stil de viață» și alte asemenea, lucruri care nu s-ar explica niciodată așa în cabinetul unui profesionist». Dezinformarea este doar una dintre potențialele provocări în dezvoltarea acestei tehnologii, alături de amenințările la adresa protecției datelor sau manipularea.

Ce impact are IA asupra îngrijirii psihologice?

«Întotdeauna spun că o IA bună, bine antrenată, va fi mai bună decât un profesionist din domeniul sănătății care face pseudoștiință. Este adevărat că, în prezent, IA încă nu poate înlocui intervenția unei echipe multidisciplinare, dar progresele sunt semnificative», afirmă Vallejo. El crede că viitorul psihologiei va implica echipe hibride, formate din psihologi consiliați de inteligențe artificiale, supravegheate de un om, pentru a asigura o intervenție sigură și etică (conceptul «omul în buclă»). În acest viitor, IA va fi un membru al echipei, colaborând cu profesioniștii medicali (psihologi, radiologi etc.).

Impactul inteligenței artificiale va fi extins, afectând prevenirea și depistarea precoce a tulburărilor mentale, intervențiile și formarea viitorilor psihologi: «Deja creăm boți cu straturi de realitate virtuală (RV) care imită problemele pacienților, eliminând necesitatea practicilor reale cu aceștia. Putem genera orice problemă într-un mod realist, bazat pe IA mediată cu designuri 3D de înaltă calitate», afirmă Vallejo. Prin recrearea situațiilor clinice complexe în medii de simulare, studenții își pot exersa abilitățile progresiv și într-un scenariu controlat, îmbunătățind încrederea și competența profesională înainte de a se confrunta cu cazuri reale.

Deși utilizarea realității virtuale pentru tratarea fobiilor și a tulburărilor de anxietate nu este nouă, democratizarea acestei tehnologii este: «Acum 15 ani, doar cabinetele mari și cu mulți bani investeau în realitatea virtuală. Astăzi, o pereche de ochelari RV funcționali costă 500 de euro, fiind mult mai accesibili, la fel ca și programele», susține Vallejo. Aceste aplicații pot avea un impact pozitiv asupra gestionării emoționale și în procesele terapeutice dificile, cum ar fi procesele de doliu, unde RV și RA (Realitatea Augmentată) oferă posibilitatea de a-ți lua rămas bun de la o rudă decedată printr-o simulare controlată și supravegheată de un profesionist.

«În viitor, psihologul va observa un fenomen, iar realitatea augmentată va oferi senzori care ne vor ajuta. Poate vei avea ochelari care proiectează informații despre pacient pe care nu le-ai observat: «Uite, aici s-a contrazis, ar trebui să clarifici»; «îți recomand să folosești această tehnică psihologică»... Este știință-ficțiune, dar suntem aproape de asta», afirmă Vallejo. Toate aceste instrumente vor deveni realitate, «iar neutilizarea lor va fi o formă de malpraxis».

Prevenirea și depistarea precoce

Un alt aspect influențat de democratizarea IA este detectarea și prevenirea tulburărilor psihologice, identificând tiparele de risc înainte de apariția simptomelor. Algoritmii de învățare automată (machine learning) analizează rapid cantități mari de date (publicații pe rețelele sociale, registre medicale, date biometrice, tipare de limbaj) pentru a detecta schimbări în tonul emoțional sau frecvența interacțiunilor, permițând intervenții mai rapide și eficiente. Se dezvoltă sisteme care pot prezice tulburări precum bipolaritatea sau stresul posttraumatic prin analiza elementelor subtile din voce sau expresia scrisă.

Din punct de vedere al înțelegerii problemelor, inteligența artificială «accelerează enorm explicațiile și cauzele tulburărilor. Ceea ce ar fi necesitat 10 ani de cercetare în psihologie, acum facem într-un an, în domenii precum neuroștiința și psihologia socială», argumentează Vallejo, menționând că analiza datelor ajută la identificarea originii și a factorilor care mențin tulburările mentale, precum și la determinarea celor mai eficiente terapii. Totuși, el își exprimă îngrijorarea că nu suntem capabili să integrăm rapid toate aceste cunoștințe noi în educația universitară.

«Ca psiholog, mi-ar plăcea să am toate informațiile, toate dovezile, toate articolele și terapiile încărcate, pentru a interacționa cu acea IA și a ajunge în locuri unde singur nu pot, și mai ales atât de repede», recunoaște Armayones. Acesta este momentul perfect pentru a readuce în discuție o problemă veche a colectivului: lipsa psihologilor în sistemul public de sănătate, o problemă neschimbată de 20 de ani, spune Vallejo. «Nu avem suficienți psihologi. Mi-e teamă că unui manager îi va veni ideea să pună niște boți pentru a compensa problema», spune Armayones. «Nu are sens ca un psiholog cu 30 de ani de experiență să explice aceleași tehnici de relaxare, lucru care se poate face cu RV sau un podcast, pentru ca psihologul să se dedice a ceea ce aduce valoare profesiei».

Nu este vorba doar de a avea mai mulți profesioniști, spune Vallejo: «Ci și de a avea mai multă calitate, mai multe resurse și mai mult timp pentru pacienți. Suntem prea medicalizați». «Aici, întrebarea este care va fi rolul IA și cine le va gestiona: dacă o face un sector preocupat de sănătate, vor face bine și vor ajuta. Dar dacă este un sector interesat de profit, aceasta va fi prioritatea. Depinde de voința politică».

IA pentru sprijin social și emoțional

Utilizarea roboților și a inteligenței artificiale este o altă tendință identificată de Armayones și Vallejo. Impactul va fi semnificativ în sprijinul social și emoțional al persoanelor, mai ales în cazul grupurilor vulnerabile (persoane în vârstă, pacienți cu tulburări din spectrul autist (TSA) sau persoane care suferă de singurătate cronică), putând interveni și în situații de criză, cum ar fi gândurile suicidare. PARO, un robot în formă de pui de focă, a fost utilizat în spitale și centre de îngrijire pentru a reduce singurătatea și a îmbunătăți starea emoțională. «Acesta este un instrument folosit de ani de zile, iar deși rezultatele sunt promițătoare, este prematur să vorbim despre un răspuns categoric (...). În viitor, aceste foci vor fi încărcate cu IA care vor cunoaște mai bine situația fiecărui pacient», spune Vallejo.

Cercetătorii de la UOC subliniază că aplicarea IA în psihologie este încă în stadiu incipient, axată mai mult pe diagnostic și pe colectarea și sistematizarea datelor pacienților decât pe ședințele de terapie. Dar ei nu au nicio îndoială că se va ajunge acolo în câțiva ani.

Provocările IA pentru viitorul apropiat

Pentru ca dezvoltarea acestei tehnologii să se producă în cel mai bun mod posibil, va fi necesar să se abordeze aspecte precum stabilirea unei reglementări clare care să reglementeze utilizarea acesteia în psihologie și dacă aceste tipuri de aplicații vor fi considerate dispozitive medicale sau psihologice sau vor fi accesibile tuturor. «Ar trebui ca cineva fără calificare de psiholog să aibă acces la anumite instrumente, așa cum se întâmplă acum cu unele teste specifice? Trebuie să deschidem dezbaterea», se întreabă Armayones.

Ce ar putea face un algoritm IA dacă ar accesa istoricul chat-ului cu partenerul tău? Nu este nevoie decât să deschizi chat-ul pe care îl ai cu partenerul pentru a ilustra cât de multe informații utile poate oferi terapeutului tău, spune Vallejo. «Uite, toți avem WhatsApp. Și putem descărca fișierul cu toate conversațiile, cu date și tot. Dacă eu sunt psihologul tău, aș putea lua acele informații, le-aș introduce într-un algoritm IA, iar acesta mi-ar returna evoluția interacțiunilor tale cu partenerul; emoțiile asociate fiecărui moment și dacă acestea sunt în creștere sau invers. Pot ști dacă ești sau nu în criză, dacă sunteți sau nu infideli... pentru că am acces la date la care nu puteam avea acces înainte, sau care erau super-complexe de interpretat».

De multe ori, spune el, este vorba despre modele de învățare profundă care nu au prezența unui om în spate care să aleagă ce trebuie analizat și ce nu, «ceea ce face ca, în cele din urmă, să creăm cutii negre mari care sunt capabile să interpreteze foarte bine realitatea, dar fără să știm prea bine cum». O capacitate care, pentru Vallejo, poate fi dăunătoare, «pentru că, dacă este ceva ce pot desena, ar trebui să știu ce este pentru a putea face, și nu să deleg totul algoritmului însuși, ceea ce se întâmplă. Îi dăm toată puterea».

Armayones, la rândul său, insistă asupra necesității de a aprofunda o explicabilitate care este esențială în orice domeniu. «Gândește-te la situații precum încercarea de a adopta un copil cu partenerul meu, să fiu un prizonier care vrea să iasă din închisoare sau o persoană care a comis o crimă, și un psiholog criminalist face un raport pentru judecător. Acel algoritm va trebui să explice de ce crede că voi fi un tată bun, de ce crede că voi recidiva sau nu și chiar dacă ar trebui să mi se acorde sau nu un credit ipotecar».

Situații care, continuă el, evidențiază necesitatea unei reglementări etice și ca agențiile de reglementare să solicite cunoașterea modului în care au fost elaborați algoritmii pentru a putea fi validați: dar nu este vorba doar de reglementarea IA, ci și de a ști cine o reglementează și cu ce interese, pentru a garanta bunăstarea pacienților fără a compromite drepturile fundamentale ale utilizatorilor. «Problema este că schimbăm piesele mașinii cu mașina în mișcare și nu există posibilitatea de a ne opri să ne gândim. Trebuie să facem lucrurile în modul cel mai etic posibil, dar va fi dificil», adaugă el.

Manipularea psihologică și dezinformarea

O altă provocare identificată de profesorii UOC se referă, deja din prezent, la riscul de manipulare psihologică și propagarea dezinformării, mai ales prin intermediul boților și al sistemelor IA capabile să genereze conținut personalizat. O capacitate care poate ajunge să influențeze o mare varietate de decizii, «de la achiziții impulsive până la chestiuni politice». Nu degeaba Uniunea Europeană a alertat deja cu privire la pericolul enorm al manipulării psihologice prin intermediul IA, «care poate afecta sănătatea mintală și pune în pericol democrația, exacerbând polarizarea și promovând narațiuni înșelătoare».

Astfel, studii ale Universității din Cambridge au demonstrat că jocurile online dezvoltate cu scopul de a vaccina utilizatorii împotriva știrilor false pot reduce susceptibilitatea la dezinformare și evidențiază importanța educării societății pentru a putea identifica conținutul manipulat.