De fiecare dată când Hassan aude zgomotul avioanelor, tresare. «Dacă vine avionul, apoi vor veni bombele», spune cu logica sa infantilă acest băiat de vârstă școlară născut în Gaza. După ce a trăit războiul din Palestina pe propria piele, a fugit acum o lună în Egipt și acum speră să găsească în Spania un tratament pentru tumoarea sa cerebrală. «Îmi este dor de tatăl meu și de frații mei. Mi-e teamă să nu-i mai văd niciodată», mărturisește el, pe punctul de a decola de la Cairo, capitala egipteană, spre Zaragoza.

Nu există zi în care Hassan, nume fictiv, să nu-și amintească de 13 octombrie 2023. Un proiectil al forțelor israeliene i-a lovit casa din Gaza și a rămas prins sub dărâmâturi. «Eram în baie, am auzit un zgomot și m-am trezit sub praf», își amintește el. A țipat așa cum țipa și mama sa, prinsă și ea în altă parte a casei. «Mă credeam moartă», își amintește ea. Minorul a sfârșit cu un picior rupt, răni la ochi și copci pe tot corpul.

Viața lui a devenit o fugă constantă. Împotriva bombelor, a războiului; și împotriva timpului, a bolii. În această după-amiază a aterizat alături de alți 12 minori bolnavi de cancer și 22 de familii pentru a-și trata patologia în spitale din Catalonia (care va prelua șase pacienți), Țara Bascilor (cinci), Navarra și Asturias (câte unul). Este prevăzut ca avionul de evacuare, coordonat de Ministerul Sănătății, să aterizeze miercuri la baza aeriană din Zaragoza. Intenția inițială era ca aceștia să petreacă noaptea în capitala aragoneză și să se deplaseze joi către restul comunităților autonome, dar fragilitatea unor pacienți a obligat la mobilizarea unei flote de ambulanțe ale Crucii Roșii pentru a transporta majoritatea direct către spitale.

În așteptarea găsirii unei soluții pentru copiii lor, părinții ajung și ei cu răni invizibile. «Nu există cuvinte pentru a descrie prin ce am trecut», explică mama lui Hassan. «Impactul emoțional al războiului este indescriptibil, nu ne simțim bine și suferim de stres post-traumatic», insistă femeia. Cel mai rău, spune ea, a fost gândul că nu va mai putea avea grijă de copiii ei: «Când s-a prăbușit casa noastră, mă gândeam doar dacă copiii mei sunt în viață. Voiam să mă mișc, dar nu puteam, simțeam că sunt sub beton, prinsă. Credeam că mor și L-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de mine». Recunoscătoare pentru oportunitatea de a ajunge în Spania, este îngrijorată de soarta familiei sale. «Mă îngrijorează cei care rămân în urmă. Ori se termină războiul, ori va continua iadul pentru noi», regretă ea.

Colaborare internațională

Operațiunea de salvare răspunde unei acțiuni a Centrului de Coordonare a Răspunsului la Urgențe al Comisiei Europene și a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). În plus, Guvernul Slovaciei a colaborat punând la dispoziție avionul medicalizat pentru transportul pacienților și familiilor. O echipă medicală a călătorit acum câteva zile din Spania în Egipt pentru a efectua evaluări medicale și sociale, în vederea primirii minorilor și tratamentului lor oncologic în spitalele spaniole. Colaborează și ONG-ul Accem, care va însoți familiile pe teritoriul spaniol. «Obiectivul este de a răspunde nevoilor medicale urgente ale copiilor și ca aceștia să fie însoțiți de rudele cele mai apropiate pe durata tratamentului», susține Ministerul Sănătății printr-un comunicat.

Dispozitivele de evacuare medicală de acest tip sunt activate atunci când o țară se confruntă cu un dezastru care îi depășește capacitatea de răspuns și necesită ajutor prin intermediul mecanismului de protecție civilă, a cărui activare implică membrii Comisiei Europene pentru mobilizarea asistenței și a experților din țările participante. Spania a participat la operațiuni anterioare pentru a asista pacienți provenind din Ucraina, Moldova și, mai recent, din Macedonia de Nord.