Criza locuințelor accesibile în Mexico City nu este o coincidență, ci rezultatul a zeci de ani de corupție și practici ineficiente care au limitat în mod deliberat construcția de locuințe sociale. Experții identifică cinci probleme majore.

Prima este abuzul de protecție legală. Dezvoltatorii, pentru a evita obligația de a dona 10% din locuințele construite orașului (pentru locuințe sociale), apelează la procese, invocând impozitarea dublă. Instanțele le dau adesea dreptate, iar orașul pierde oportunitatea de a oferi locuințe accesibile în zone atractive.

A doua problemă este influența intereselor de afaceri. Orașul nu îndrăznește să introducă o taxă pentru locuințele nelocuite, temându-se de rezistența mediului de afaceri, a mass-media și a rezidenților locali. Acest lucru împiedică creșterea ofertei de locuințe și scăderea prețurilor.

A treia este corupția în vânzarea terenurilor urbane. Procuratura vinde parcele dezvoltatorilor corupți la prețuri minime. Aceștia construiesc locuințe de lux și împart profitul cu oficialii. Este necesar să se consolideze controlul asupra vânzării terenurilor pentru nevoi sociale.

A patra este lipsa de previziune a autorităților. Orașul a vândut terenuri fără obligația de a construi locuințe sociale, rezultând centre comerciale în loc de locuințe accesibile.

A cincea este corupția în rândul notărilor. Aceștia accelerează vânzarea locuințelor sociale, ignorând restricțiile, ceea ce îi împiedică pe oameni să trăiască în centrul orașului. Pe lângă aceste probleme, construcția de locuințe în Mexico City este complicată de corupția în eliberarea licențelor, întârzieri în obținerea permiselor și alte restricții. În consecință, înălțimea medie a clădirilor din Mexico City este de doar 1,8 etaje, ceea ce este semnificativ mai mică decât în alte orașe mari din America Latină.

Soluția crizei locuințelor necesită o abordare integrată: creșterea înălțimii clădirilor, descentralizarea economiei și sprijinirea orașelor mici.