Scena ar fi amuzantă într-o comedie Monty Python

Scena ar fi amuzantă într-o comedie Monty Python, dar o vedem în documentarul «Iranieni împotriva regimului». Fanele fotbalului din acea țară învață să se deghizeze în bărbați, pictându-și o barbă cu machiaj, îmbrăcându-se pentru a-și ascunde formele, cu scopul de a intra pe stadioane, sfidând legile unei teocrații opresive care durează de patru decenii. Vedem câteva fete bucurându-se mult când sunt în tribune, ca pe o ștrengărie. Dar înțelegem imediat că nimic nu este amuzant aici. Sahar Khodayari, de 29 de ani, a murit în 2019 după ce și-a dat foc în fața tribunalului care urma să o judece pentru că s-a furișat la un meci. Teheranul a acceptat ulterior ca femeile să poată accesa anumite sectoare ale anumitor stadioane ca pe o mare concesie, se spune că sub presiunea FIFA (nici măcar acelui organism nu-i pasă atât de mult de situația femeii când a atribuit Arabiei Saudite Cupa Mondială din 2034). În Iran, populația este cu mult înaintea unui aparat de stat fosilizat, care nu înțelege timpul său.

«Iranieni împotriva regimului» (Rage Against the Regime)

«Iranieni împotriva regimului» (Rage Against the Regime) este un documentar în două părți de la BBC, disponibil pe Movistar+, care reunește mărturii valoroase ale tinerilor disidenți care au plecat în exil în ultimii ani, împreună cu imaginile (de pe telefoane mobile) ale protestelor care se repetă în republica islamică. Cea mai recentă, și care a făcut înconjurul lumii, a fost în toamna anului 2022, când sute de femei iraniene au început să-și scoată vălul pe străzi, și chiar să-l ardă, într-o sfidare foarte curajoasă la adresa poliției morale (cea mai imorală dintre poliții), însărcinată cu arestarea celor care nu-și acoperă părul așa cum este obligatoriu. Această mișcare o avea pe martira sa: Yina Mahsa Amini a murit, la 22 de ani, când era reținută pentru că nu purta vălul în mod corespunzător, ceea ce a declanșat o adevărată revoltă populară. Aproximativ 10.000 de persoane au participat, cu multe plete la vedere, la un marș masiv la mormântul ei. Represiunea protestelor a lăsat cel puțin 551 de morți și aproximativ 60.000 de arestări, dintre care cel puțin nouă s-au soldat cu execuție și 19 în coridorul morții, conform unei investigații a ONU. Vârsta medie a celor arestați era de 15 ani. Anul trecut, 31 de femei au fost executate în țară. Putem crede că revolta a fost un eșec, din cauza brutalității cu care a fost înăbușită, dar străzile din Teheran și alte orașe s-au umplut de atunci de femei descoperite, care își fac viața ignorând regulile. Și documentarul oferă o perspectivă interesantă: lupta împotriva vălului obligatoriu a fost doar una dintre multe. Iranul trăiește de cel puțin 15 ani proteste regulate ale unei populații săturate de rigiditatea regimului, de corupție și de lipsa de perspective, lucru care este relatat în primul capitol. În 2009, străzile s-au umplut de strigăte de «Moarte dictatorului!» după alegeri trucate; în 2018 au avut loc revolte din cauza deteriorării economiei și a creșterii prețului benzinei; în 2020 au avut loc tulburări după doborârea unui avion ucrainean cu 176 de persoane la bord. Prețul ridicării vocii este foarte mare. Unele dintre persoanele intervievate au pierdut un ochi, sau un braț, iar o fată ambele, deoarece poliția și temuta Gardă Revoluționară nu se dau în lături: trăgeau în manifestanți chiar și de foarte aproape, în unele cazuri cu clară intenție de a-i mutila. Iar cele arestate au suferit, cu o furie deosebită, violență sexuală în temnițe. Alți activiști nu au ajuns în închisoare sau la eșafod, dar au fost trecuți pe liste negre, au fost avertizați că nu vor avea niciodată un loc de muncă sau că vor pierde custodia copiilor lor, o invitație de a părăsi țara traversând munți periculoși. «Iranieni împotriva regimului» poate lăsa senzația că atât de mult curaj nu a servit la nimic. Dar surprinde optimismul cu care acești tineri reprimați și exilați privesc viitorul țării: scânteia protestului se va aprinde din nou în orice moment, dictatura este încolțită de oamenii care nu-i mai ascultă, un nou Iran există deja. Îți dorești să aibă dreptate.