Cum să cumpărați artă contemporană fără să muriți încercând

«Aceste scrieri, când vor fi arse, vor arăta în cele din urmă puțină lumină»

Dacă n-ar fi modul său de a merge, tipic newyorkez, grăbit și croindu-și drum printre oameni, omul nostru ar părea doar un alt vizitator al Muzeului Prado într-o dimineață de miercuri. Unul chel și fără barbă, care poartă ochelari rotunzi și nu atinge un metru șaptezeci, avansând rapid prin parterul clădirii Villanueva. Dar odată ajuns în fața lucrării «Coborârea de pe Cruce» de Roger van der Weyden, omul nostru începe să arate că nu este un vizitator oarecare.

«Sunt mexicană, brunetă, am 1,57 m înălțime, cântăresc 52 de kilograme și mă numesc Marta Palau. M-am născut în Lérida, Catalonia, Spania. Am ajuns în Mexic la vârsta de 6 ani». Această artistă, al cărei autoportret îl putem vedea la Muzeul Tàpies, este fiica unui medic care a lucrat într-un spital militar al Republicii și care a trebuit să se exileze în Mexic, ca mulți alți catalani.