Datorită climei şi agricultorilor noştri, primăvara, ca preludiu al abundenţei verii, pieţele se umplu de fructe de sezon excelente şi variate. În ţara noastră suntem obişnuiţi să consumăm fructe proaspete deoarece am fost întotdeauna producători, deşi cifrele consumului intern scad alarmant de ani de zile; se spune că am înregistrat o scădere de aproape 25% în ultimul deceniu. Aşadar, orice formulă care ne ajută să mergem dincolo de a le consuma ca desert sau gustare ne va fi de folos.

În continuare, trecem în revistă câteva dintre cele mai frecvente fructe de pe tarabe în această primăvară care abia începe, fără a fi exhaustivi: nu ne certaţi dacă în satul vostru primăvara sunt multe fructe care nu apar aici şi nu aţi văzut niciodată altele pe care le menţionăm. Că ne cunoaştem.

Căpşuni

Căpşunile de sezon sunt delicioase de sine stătătoare, fără niciun adaos: deşi este un fruct care admite un anumit grad de gătire, proaspăt şi macerat este delicios. În ceea ce priveşte macerarea căpşunilor, colega noastră Raquel Bernácer ne-a dezvăluit toate secretele într-un articol, de la macerarea în acizi precum oţetul la alcooli precum cava. Nu-l rataţi dacă doriţi să serviţi căpşunile într-un mod uşor şi, în unele exemple, mai puţin banal.

Căpşunile sunt, de asemenea, o opţiune excelentă pentru a fi adăugate în salate de frunze verzi sau chiar incluse într-o supă rece stil sudic, şi cu burrata în versiunea sărată şi dulce pregătită de Mònica Escudero. Sunt un ingredient poate surprinzător în sosuri cu bucăţele tocate, imitând pico de gallo mexican, astfel: combinaţi căpşuni tăiate cubuleţe cu ceapă roşie tocată, puţin jalapeño murat tocat pentru a da o notă picantă ansamblului, coriandru proaspăt – pentru cei cărora le place –, suc de lime după gust şi puţină sare. Delicios cu totopos, pe feliuţe de măr, dacă doriţi o versiune mai uşoară, sau acompaniind un peşte la grătar.

Există o combinaţie de arome de care sunt dependentă, cea cu un somon afumat bun, reţineţi: adăugaţi la câteva felii de somon bun nişte căpşuni curate tăiate feliuţe, asezonaţi cu puţin suc de lime şi piper, şi puneţi totul pe o pâine de calitate. Pluteşti. În materie de dulciuri, ne putem aventura oricând cu clasice precum tarta de căpşuni cu cremă, sau cu deserturi mai noi precum căpşunile coapte cu frişcă şi crumble de Claudia Polo.

Kiwi

După cum povestea Julia Laich, în Spania kiwi este o cultură recentă, de la mijlocul anilor '80. Astăzi, mai mult de jumătate din producţia pe care o consumăm provine din Galicia, urmată de Asturias, Valencia şi Ţara Bascilor. Cu toate acestea, mâncăm mai mult decât producem, importăm o cantitate mare.

Kiwi-ul verde are o aromă mai puţin intensă decât cea a căpşunilor, dar se pretează la utilizări foarte asemănătoare cu cele menţionate pentru fructul roşu: de la tăierea în bucăţi într-un sos dulce-acrişor la servirea pe tartine şi similare, acompaniat de brânzeturi sau lactate precum burrata, ricotta sau mozzarella în biluţe. Veţi găsi într-un articol menţionat al Juliei reţeta unor tacos de creveţi cu kiwi şi o salată călduţă cu dovleac şi roşii în ceea ce priveşte formulele sărate, şi o tartă de kiwi şi o marmeladă clasică în materie dulce.

Kiwi nu este un fruct care admite gătirea, cel puţin noi nu am găsit o formulă bună. Dar dacă ştiţi vreun exemplu în care kiwi-ul rămâne satisfăcător după g&abrave;tire, vă rugăm, nu păstraţi informaţia pentru voi, nu fiţi aşa.

Prune

Începem să vedem şi prune în pieţe, majoritatea autohtone, provenind în special din Comunitatea Valenciană şi din Murcia. Evident, vă recomandăm în primul rând un desert cu prune, cum ar fi minunata tartă tip streusel sau crumble de prune, simplă şi cu un rezultat fantastic. Dacă vă doriţi un desert foarte simplu în care prunele suferă o transformare minimă, îmi plac deserturile rapide de tip trifle sau crumble, precum acest crumble de fructe cu sâmburi.

În umila mea opinie, tehnica de murare a fructelor se potriveşte de minune prunelor: la final, este vorba despre un amestec de arome dulce-acrişoare care amintesc de cele ale unui chutney indian. După cum sfătuieşte Alfonso într-un articol, folosiţi fructe care sunt încă ferme, nu foarte coapte. În secţiunea de utilizări mai puţin obişnuite ale prunelor, vă recomand această salată de prune cu brânză şi piper negru, surprinzătoare şi cu prunele crude.

Păsările la cuptor cu prune proaspete ies minunat; îmi plac în special prunele damascene, deşi poate pentru această varietate este încă puţin devreme, dar păstraţi ideea pentru mai târziu: iată acest pui la cuptor cu prune. Dacă vă place raţa şi ştiţi să faceţi la grătar un magret, acompaniaţi-l cu prune tăiate jumătăţi, fără sâmburi, şi trecute de asemenea prin grătar cu un strop de ulei; dulceaţa prunei, accentuată de grătar, se combină perfect cu grăsimea abundentă a cărnii de raţă.

Caise

Da, deşi vă surprinde, în unele zone există deja caise… curtoazie a schimbărilor climatice. Acest delicios fruct mic cu sâmbure este la fel de gustos proaspăt ca şi gătit, şi până la 70% din caisele naţionale (spaniole) provin din regiunea Murcia. În ceea ce priveşte caisele proaspete, şi deşi există persoane care resping folosirea fructelor în supele reci din sud, un salmorejo de caise este o variaţie delicioasă a originalului. Ca multe fructe şi în linie cu combinaţiile permise de prunele descrise anterior, caisa crudă joacă un rol excelent în salate, oferindu-le prospeţime şi aromă. Aruncaţi o privire la salata noastră răcoritoare cu caise în vinegretă şi în componenţă, şi nu rataţi combinaţia de vinete cu caise şi iaurt ca sos în această salată de vinete coapte fără cuptor. Încercaţi, de asemenea, formulele de murare pe care le-am menţionat la prune.

Caisa gătită oferă, de asemenea, multe satisfacţii atât în preparate dulci, cât şi sărate; la dulciuri, încercaţi reţeta noastră de Brown Betty, care deşi foloseşte piersici este perfect aplicabilă acestui fruct, şi acest desert de fructe cu sâmburi trase la tigaie şi servite cu cremă englezească. Foarte simplu şi delicios. Dacă mai aveţi chef, toate fructele cu sâmburi dau un rezultat magnific în galette dulci, acele tarte care se prepară într-o clipă cu o bază de aluat fraged fără formă, cu fructele tăiate şi îndulcite deasupra şi puţin mai mult, ca aceasta.

Caisele se potrivesc de minune şi cu cărnuri precum porcul şi raţa, aşa că le puteţi folosi pentru a replica formula simplă a magretului de raţă pe care am menţionat-o. Doar deschizându-le pe jumătate şi trecându-le puţin prin căldura unei plite sau tigăi – daţi-le o notă de miere şi/sau piper dacă vă plac –, aveţi o garnitură uşoară care completează perfect grăsimea cărnurilor. Încercaţi-le cu nişte aripioare de pui condimentate, de exemplu; aplicaţi condimentele pe care vi le arătăm în aceste fajitas unor aripioare coapte la cuptor sau în friteuza cu aer cald, şi acompaniaţi-le cu caise. Vă vor plăcea.

Avocado

De câţiva ani, în Spania avem avocado naţional, o cultură care s-a dezvoltat rapid în unele zone din Andaluzia şi în Insulele Canare, deşi astăzi nu furnizează mai mult de 10% din avocado-ul pe care îl consumăm. În termeni generali şi în funcţie de zonă şi an, sezonul avocado-ului naţional începe toamna şi se extinde până în aprilie/mai.

Versatilul avocado necesită puţină prezentare pentru consum. Sunt dependentă de guacamole de casă, care se prepară într-o clipă, pe totopos sau pe tartine cu ceva afumat precum somonul sau chiar cu anşoa, rezultatul este magnific. Aici aveţi reţeta noastră pentru guacamole perfect. Dacă în zona voastră începe să se încălzească, scufundaţi-vă deja în această supă rece de avocado, fină, gustoasă şi cu o notă acidulată de la iaurt. Să nu uităm că avocado a devenit deja un clasic al micului dejun sărat, ca în acest rulou cu ou, roşie şi rucola care se montează într-o clipă cu o tortilla stil mexican.

Una dintre cele mai originale formule pe care le-am gătit vreodată cu avocado constă în a-l tăvăli într-o tempura picantă; prăjirea scurtă abia găteşte avocado-ul, iar punctul crocant şi condimentat pe care îl capătă este spectaculos: amestecaţi două linguri de făină de orez cu o lingură de făină obişnuită, diluaţi cu aproximativ trei linguri de apă rece - ajustaţi dacă este necesar pentru a obţine o pastă fluidă - şi animaţi cu o linguriţă de boia iute de La Vera. Curăţaţi şi tăiaţi avocado-ul în felii, tăvăliţi şi prăjiţi la foc iute într-o tigaie mică şi adâncă. Săraţi cu fulgi de sare şi veţi vedea ce bun este.

Totum revolutum

O modalitate delicioasă de a mânca fructe este să le tăiaţi cubuleţe şi să le montaţi pe o frigăruie, intercalate, de exemplu, cu frunzuliţe de busuioc sau mentă. Fără ierburi, fructele cu sâmburi precum caisa şi pruna pe frigăruie şi trecute prin grătar, cu câteva picături de miere sau un firicel de miere de trestie de zahăr din Malaga sau miere de palmier din Canare nu numai că ies minunat, dar sunt şi super aspectuoase şi apetisante pentru cei care nu sunt mari fani ai fructelor. Cuvânt de «comidister».

Veţi spune, fiind vorba de fructe proaspete şi zemoase, de ce nu ne recomandaţi o salată de fructe? Poate că este opţiunea cea mai evidentă pentru a profita de fructele de primăvară dincolo de a le mânca simple, dar personal mă îngrozesc destul de mult salatele de fructe pentru că mi se par culmea lipsei de imaginaţie, cel puţin cele care combină orice fruct ai prin frigider fără noimă. O fi o traumă din copilărie, că voi sunteţi foarte liberi să le combinaţi după gustul vostru, stropindu-le cu puţin suc de fructe şi un strop de lichior; uitaţi-vă la ideile bune pe care vi le dădeam cu aceste cinci salate de fructe care nu sunt învechite. Haideţi, să mâncăm primăvara.