Piața imobiliară spaniolă: contraste puternice și creșteri alarmante

Piața imobiliară spaniolă trece printr-un moment de contraste puternice. În timp ce unele zone înregistrează creșteri moderate, altele explodează fără precedent. Datele celui mai recent raport Tecnitasa, publicat joi, care analizează evoluția prețurilor maxime și minime în principalele orașe ale țării, reflectă un fenomen inegal, dar cu o tendință clară, deja cunoscută de toți: cumpărarea unei case este din ce în ce mai scumpă. În medie, prețurile au crescut cu 6% în ultimul an, dar cifra globală ascunde realități mult mai alarmante.

Creșteri spectaculoase în zonele de lux

În Malaga, prețul mediu în cea mai scumpă zonă a provinciei a crescut cu aproximativ 200%, de la 5.500 la 15.000 de euro pe metru pătrat. Nicio altă zonă din Spania nu a înregistrat un salt de o asemenea magnitudine. Această creștere a plasat Marbella, în special zona Puente Romano, la nivelul celor mai prohibitive locații din Europa, impulsionată de afluxul masiv de capital străin și de cererea tot mai mare de reședințe secundare de lux. Potrivit evaluatorului, profilul cumpărătorului de pe Costa del Sol este astăzi un amestec de antreprenori europeni, investitori din America Latină, în special în zone precum Estepona, și directori ai marilor corporații, atrași de calitatea vieții și de noile dinamici ale telemuncii.

O altă destinație de lux care continuă să se scumpească este Palma de Mallorca, în Insulele Baleare. Aici, prețul maxim mediu a crescut cu 113% între ianuarie 2024 și 2025. Astfel, dacă o familie dorește să achiziționeze un apartament de 90 de metri pătrați în exclusivista zonă Portixol, va trebui să plătească aproape 1,5 milioane de euro. La polul opus, cel mai accesibil cartier din acest oraș spaniol este Son Gotleu, unde, în ciuda unei creșteri anuale de 7%, o locuință costă în medie 130.500 de euro. Tecnitasa insistă că aceste creșteri accentuate în insule se datorează cererii străine ridicate. Mai exact, în Insulele Baleare, profilul investitorului este cel al unor utilizatori cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani, de naționalitate germană sau britanică (deși intră și piața suedeză, elvețiană și, în ultima vreme, cea americană), care sunt directori de companii. De asemenea, apare un nou tip de client de lux, sportivul, care se bucură de sporturi precum ciclismul și navigația.

Privind datele absolute, epicentrul luxului național rămâne la Madrid, unde zona Recoletos atinge 19.000 de euro pe metru pătrat, consolidându-și poziția de cea mai scumpă zonă din țară. Casele, a căror dimensiune medie, conform raportului, este de aproximativ 200 de metri pătrați, costă 3,8 milioane de euro. Pe listă se află și Paseo de Gracia din Barcelona, care depășește 10.000 de euro pe metru pătrat.

Creșteri alarmante și în zonele accesibile

Dar fenomenul nu se limitează la zonele de lux. În zonele tradițional accesibile, creșterile sunt, de asemenea, alarmante. El Cerro, un cartier popular din Segovia, a văzut cum cele mai ieftine case au crescut de la 800 la 1.300 de euro pe metru pătrat, o creștere de 63%. În Guadalajara, în zona El Balconcillo, creșterea a fost de 37%, ajungând, de asemenea, la 1.300 de euro. Cumpărarea unei case acolo, a cărei dimensiune medie este de aproximativ 110 metri pătrați, costă în prezent 143.000 de euro.

În Las Palmas de Gran Canaria, cel mai accesibil cartier, La Paterna, a înregistrat o revalorizare de 33%. Acest lucru înseamnă că metrul pătrat costă 1.200 de euro. În Ávila, cea mai accesibilă zonă (Sur) și-a crescut prețurile unitare cu 31%, în ciuda faptului că este una dintre regiunile cu cea mai mică cerere. Aceste creșteri arată modul în care presiunea asupra locuințelor afectează, de asemenea, clasele mijlocii și inferioare, dislocând rezidenții locali și scumpind intrarea pe piață pentru noii cumpărători. Datele Tecnitasa arată că presiunea cererii nu se concentrează doar în capitale sau în punctele de interes turistic; de fapt, tensiunea asupra segmentului celui mai economic al pieței a făcut ca prețul minim să crească în medie cu 7,78%, potrivit evaluatorului. José María Basañez, președintele grupului, insistă asupra faptului că "ceea ce este mai scump devine din ce în ce mai scump, dar din cauza lipsei de locuințe, atât primare, cât și secundare, ceea ce este mai ieftin își crește prețul foarte mult în multe provincii spaniole, atât în Peninsula Iberică, cât și în diferitele insule ale geografiei noastre".

Excepții izolate și lipsa ofertei

Raportul evidențiază câteva focare de scădere, din ce în ce mai izolate. Santander, de exemplu, a înregistrat o scădere a prețurilor minime de vânzare cu aproximativ 26%, în timp ce în Torrent (Valencia) prețul minim a scăzut de la 750 la 650 de euro pe metru pătrat, ceea ce reprezintă o scădere de 13%. Lugo și Orense prezintă, de asemenea, ușoare scăderi în zonele lor cele mai accesibile, deși acestea sunt excepții de la tendința generală de scumpire. În ansamblu, situația confirmă lipsa ofertei ca unul dintre motoarele cheie ale scumpirii, atât în segmentele superioare, cât și în cele inferioare ale pieței.