La mijlocul anilor șaizeci, Hannah Arendt, deja exilată în Statele Unite, a publicat o selecție de personaje și a studiat modul în care aceștia au fost afectați de vremurile întunecate, de dezordine: lumea primei jumătăți a secolului XX, cu catastrofele sale politice, dezastrele sale morale, dar și dezvoltarea uimitoare a artelor și literelor (echivalentul, am putea spune, al revoluției tehnologice de astăzi).

În istoria universală a marilor averi, romanul Marcus Licinius Crassus a scris un capitol remarcabil — și nemilos. «Cea mai mare parte a bunurilor sale le-a dobândit datorită focului și războiului, fiind pentru el mizeriile publice de foarte mare folos», scria istoricul Plutarh. Se zvonea că deținea o treime din clădirile Romei, care pe atunci se apropia de un milion de locuitori. A devenit faimos afirmând că nimeni nu se putea lăuda că este bogat dacă nu putea întreține pe cheltuiala sa o armată personală.

Acum suntem martorii pasivi ai progresului accelerat al inumanității

Studenții mei întreabă adesea dacă își pot exprima „opinia”.