Eva Illouz nu merită, se pare, cel mai prestigios premiu cultural și academic din Israel. Socioloaga franco-israeliană în vârstă de 63 de ani, evreică sefardă născută în Maroc, fusese aleasă de un juriu independent ca laureată a Premiului Israel la categoria sociologie. Ministrul Educației, Yoav Kisch, a considerat că Illouz are o ideologie «anti-israeliană» din cauza criticilor sale constante la adresa guvernului lui Benjamin Netanyahu.
Sub egida Institutului Internațional de Cooperare Intelectuală, creat de ONU, între 1924 și 1937 au avut loc la Paris conversații continue, sau colocvii (entretiens), pentru a dezbate trecutul, prezentul și viitorul Europei într-un moment istoric, între cele două războaie mondiale, în care părea necesară o abordare profundă a civilizației continentului.
Având în vedere confruntarea socială și gradul de ură care există în politica spaniolă, uneori, în timpul insomniilor, mă distrez imaginându-mi ce tabără ar alege politicienii, intelectualii, scriitorii și liderii de opinie, care astăzi domină actualitatea, dacă s-ar repeta o zi de 18 iulie 1936, așa cum s-a întâmplat atunci. În acest joc, care nu încetează să fie un coșmar macabru, presupun că ar exista multe surprize într-o Spanie în război, împărțită în două, roșii și albaștri, cu o victorie incertă.
În căutarea unei umanități noi pe calea eliberării în urmarea lui Isus din Nazaret, prin opțiunea pentru persoanele cele mai vulnerabile, sectoarele sărace și popoarele asuprite. Aceasta mi se pare cel mai bun rezumat al lungului itinerar vital al teologului José Ignacio González Faus, care a decedat pe 6 martie, la vârsta de 91 de ani, în San Cugat del Vallés (Barcelona).
Știința economică ne învață că majoritatea bunurilor disponibile sunt limitate și rare. Bogăția, puterea sau faima sunt la îndemâna unei minorități. Există, totuși, o excepție neobișnuită, un dar pe care fiecare locuitor al planetei îl posedă din abundență: simțul comun. Toată lumea afirmă că îl are și, în plus, este dispusă să-l proclame în stânga și-n dreapta. Unii chiar prevestesc o revoluție a simțului comun care ar fi, în realitate, eterna reîntoarcere a aceluiași lucru: să credem că ideile noastre sunt adevărate prin simplul fapt că sunt ale noastre.