Din motive «politice și morale», Podemos proclamă în textul pe care îl va supune la vot la cea de-a V-a Adunare Cetățenească a partidului «opoziția sa frontală» față de politica de Apărare promovată de guvernul de coaliție.
Deziluzie este cuvântul pe care îl alege Manuela Carmena atunci când analizează atitudinile celor care au propus-o drept candidată și, ulterior, cu ajutorul votanților, au făcut-o primar al Madridului. Deziluzia este un cuvânt frumos și în declin, pentru că specific acestor vremuri este decepția, care nu numai că este un termen mult mai aspru și violent, dar plasează și greutatea vinei asupra celuilalt. Deziluzia, în schimb, este personală: se pierde ceva propriu, iluzia. Se încetează, prin urmare, a mai fi un iluzionist.
Ione Belarra se înconjoară de nucleul dur al Podemos, cu Irene Montero ca a doua figură cea mai proeminentă, pentru candidatura sa la conducerea partidului, care culminează cu procesul celei de-a V-a Adunări în zilele de 11 și 12 aprilie.
Audiencia Nacional a lăsat într-o zonă gri, fără o investigație serioasă, dosarul penal deschis acum doi ani și jumătate de judecătorul Manuel García Castellón — pensionat în 2024 — cu zeci de înregistrări ale comisarului José Manuel Villarejo care atestau războiul murdar ilegal pe care conducerea politică și polițienească a Ministerului de Interne, cu presupusa connivență a conducerii naționale a PP, l-a desfășurat între 2012 și 2017 împotriva adversarilor politici ai Guvernului Ma
Reforma controversatei Legi pentru Protecția Securității Cetățenești a PP, cunoscută de criticii săi drept „legea călușului”, stagnează de luni de zile în Congresul Deputaților.
În iulie 2022, o mulțime de oameni așteptau cu nerăbdare începutul unui eveniment într-o zonă centrală din Madrid. Atmosfera era plină de speranță, fără prea multe simboluri de partid, iar Yolanda Díaz era primită cu entuziasm.
Sumar, fondat cu scopul de a uni forțele de stânga, se confruntă acum cu diviziuni interne și un peisaj politic dificil.
Motivul invocat a fost nemulțumirea față de politica guvernului, care la momentul respectiv era condus de Partidul Popular (PP). Totuși, Premiile Naționale nu sunt acordate de guvern, ci de Stat, iar juriul este format dintr-un grup divers și incontrolabil de persoane numite de diferite instituții ale Statului.
