India, Mexic, Elveția, Indonezia, Thailanda, Coreea de Sud, Chile, Africa de Sud, Mercosur... Lista țărilor și regiunilor cu care Uniunea Europeană caută să-și strângă relațiile comerciale în contextul războiului tarifar inițiat de SUA crește săptămână de săptămână. Dar în ea există o absență notabilă: China.
La mijlocul anilor șaizeci, Hannah Arendt, deja exilată în Statele Unite, a publicat o selecție de personaje și a studiat modul în care aceștia au fost afectați de vremurile întunecate, de dezordine: lumea primei jumătăți a secolului XX, cu catastrofele sale politice, dezastrele sale morale, dar și dezvoltarea uimitoare a artelor și literelor (echivalentul, am putea spune, al revoluției tehnologice de astăzi).
Miercuri, 2 aprilie, o singură putere mondială a declarat război comercial tuturor celorlalte: tarifele „reciproce” de pe infama tablă de joc.
Un narcisist deplorabil răstoarnă comerțul global, iar lumea își ține respirația zile în șir. În imaginea de deschidere, o vedem pe Mafalda, un copil veșnic, stând lângă globul pământesc: i-a pus un bandaj și termometrul. Așteptăm. Benzile desenate ale lui Quino sunt încă relevante; păreau pentru copii, dar a fost o neînțelegere: erau adresate adulților incapabili să trăiască în armonie.
Nu este suficient să strigi când puterea te lovește. Trebuie să înțelegem de unde vine lovitura, unde vizează, pentru că, altfel, îi lăsăm calea liberă.
De exemplu, ce legătură are atacul lui Trump asupra universităților cu ofensiva sa tarifară? Să ne întoarcem la discursul său de învestitură, la revoluția ideologică anunțată care va redefini coordonatele bunului nostru simț.
