«Bem mai multă cafea ca niciodată», scrie guru-ul cafelei James Hoffmann în ultima sa carte, Atlas mondial del café. Exploración, comprensión y disfrute del café, del grano a la preparación (Cinco Tintas). «Producătorii de cafea știu cum să o producă și au acces la mai multe varietăți și tehnici de cultivare specializate (…) Există tot mai multe cafenele care vând o cafea de foarte bună calitate», continuă Hoffmann.
Într-un birou al Partidului Popular (PP) din Parlamentul Cataloniei, un deputat recitește cartea «Pe șleau» de Alejandro Fernández, liderul său în hemiciclul catalan. Când vede un coleg intrând în sală, nu se poate abține să nu împărtășească o parte din conținutul operei. «Uite ce scrie aici», arată el, și începe o conversație despre criticile lui Fernández la adresa modului de acțiune al conducerii naționale.
Asemenea personajului din povestirea lui Christopher Isherwood, Marina Saura (Madrid, 67 de ani) este o cameră de filmat. Filtrul, mediumul prin care pot exista alte personaje, alte povești. A fost așa de când s-a încăpățânat să devină actriță, mai întâi în Marea Britanie, unde a studiat la Drama Centre din Londra, și apoi în Spania, la întoarcerea dintr-un periplu străin pe care l-a început în preadolescență, după separarea traumatică a părinților săi.
Recent, editura Anagrama a avut buna judecată de a suspenda voluntar distribuția cărții «Ura», de Luisgé Martín, pe termen nedefinit. Și această decizie a deschis o dezbatere aprinsă despre dacă are sau nu sens să interzici cărți într-o societate democratică. O discuție care, din punctul meu de vedere, este plină de neînțelegeri și aș îndrăzni să spun chiar de manipulări, din cauza greutății sacre pe care cuvintele «carte» și «autor» o au asupra unor conștiințe, până la punctul de a uita despre ce și despre cine vorbim.
Miercuri, 2 aprilie, la prânz, zece scriitori traversau cu autobuzul munții care împart în două insula La Palma când au aflat că AEMET (Agenția Meteorologică de Stat) decreta alertă roșie, iar prima zi a Festivalului de Literatură pentru Copii și Tineret din Los Llanos de Aridane era anulată.
Anna Caballé, biografă a lui Carmen Laforet sau Concepción Arenal &ș;i responsabilă pentru volumele «La vida escrita por las mujeres», care oferea cheile dezbaterii în care femeile creatoare aspirau doar să «existe», să fie respectate, publică acum o relatare biografică a scriitoarei, gânditoarei &ș;i aproape centenarei Rosa Chacel (1898-1994).
Pentru Xulia Alonso (A Rúa, Ourense, 63 de ani), dependența de heroină a venit aproape fără să observe. «Consumul de droguri, nu doar în anii optzeci, în orice moment, începe întotdeauna ca un joc. Din distracție, pentru a socializa. Dar nouă ni s-a întâmplat ceva istoric, care a prins societatea nepregătită», reflectează ea pentru a explica ce a determinat-o să scrie «Futuro imperfecto», o cronică a acelor ani, despre căderea în droguri, SIDA, pierderea lui Nico, partenerul ei și tatăl fiicei sale, Lucía.
În februarie anul acesta, scriitorul non-binar olandez Valentijn Hoogenkamp (Zaandam, 39 de ani) a urcat pe vârful muntelui Kedarkantha, în India. Era singurul european dintr-un grup de 29 de persoane, unele provenind din sudul țării, care au văzut acolo zăpada pentru prima dată. A fost o călătorie vindecătoare după o perioadă turbulentă din viața sa.
A existat o vreme când puteai muri de nostalgie. Literalmente, să mori și pe certificatul de deces, la secțiunea cauzei morții, un medic să scrie nostalgie. Poate că, având această origine patologică, nostalgia a fost întotdeauna asociată cu tristețea și melancolia. Dar, de ceva timp încoace, diverse studii au demonstrat că poate fi mult mai mult.
Constat cu stupefacție că, în ultima vreme, televiziunile intervievează scriitori, promovează cu delectare apariția unor romane «imprescindibile», conform promotorilor lor. Și subliniază că majoritatea abordează tematici sociale, revendicări neamânate, «empowerment», acele lucruri la modă de care, se pare, piața și cititorii conștienți au nevoie. Dar mă îndoiesc profund că oamenii care trăiesc în compania iremplasabilă a televizorului au o dragoste excesivă pentru cărți.