Tensiunile în România ating cote alarmante, nemaiîntâlnite de la începutul anilor ’90. Decizia Biroului Electoral Central (BEC) de a respinge candidatura extremistului și pro-rusului Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din mai a stârnit furia a sute de susținători. Aceștia s-au adunat în fața sediului BEC, aruncând cu ouă și pietre în clădire.
Trimisul special al Statelor Unite pentru Ucraina, Keith Kellogg, compara țara invadată cu un catâr încăpățânat joia trecută. Suspendarea americană a ajutorului militar și de informații este “ca și cum ai lovi un catâr cu un băț în bot”, explica el într-o discuție la centrul de analiză Consiliul pentru Relații Externe, în Washington. “Le-am captat atenția”, a opinat generalul retras, potrivit căruia Kievul “și-a câștigat” această pedeapsă.
Această călătorie începe în Bodrum, într-o mare Egee plină de vestigii elenistice, de morminte și temple, precum mausoleul din Halicarnas. Apoi continuă spre sudul Turciei, unde se înalță Nemrut, muntele piramidal sacru. Și, mai la sud-est de țară, așteaptă apoi misterul din Göbekli Tepe, un deal în al cărui interior ar fi putut exista o populație megalitică și rafinată.
Biroul Electoral Central (BEC) din România a respins duminică candidatura ultranaționalistului Călin Georgescu la alegerile prezidențiale, programate în două tururi pe 4 și 18 mai. Acestea sunt alegeri repetate, după ce Curtea Constituțională a anulat primul tur – câștigat de Georgescu – al alegerilor din noiembrie anul trecut, din cauza suspiciunilor de finanțare ilegală și a unei presupuse ingerințe din partea Rusiei.
De milenii, istoria se repetă: un imperiu, un centru de putere, poate cădea rapid sau treptat, din cauza descompunerii interne sau a factorilor externi precum invazii sau catastrofe naturale. Însă, niciodată nu s-a întâmplat ca un lider să decidă să-și dinamiteze hegemonia în mod conștient. Și totuși, asta pare să facă Donald Trump: să distrugă ordinea mondială, chiar dacă aceasta îi oferă avantaje.
Opiniile românilor despre Uniunea Europeană au evoluat, mai ales în urma crizei financiare din 2008, dar au rămas predominant pozitive, depășind media altor state membre. Această atitudine se datorează asocierii indelungate a românilor cu schimbările democratice și economice, cu apartenența la UE. Studiile economiștilor arată că România a primit, prin diverse programe de solidaritate ale UE, echivalentul a trei planuri Marshall, depășind ajutorul acordat de SUA Europei după Al Doilea Război Mondial.