A fost o vreme când New York exercita o fascinație irezistibilă, farmec pe care l-a pierdut odată cu atentatul de la World Trade Center.
Pentru un artist, prima călătorie la New York era un rit de inițiere, te simțeai ca un sirian, un evreu sau un hispanic din secolul I care călătorea la Roma imperială.
Când ies din camera mea de la The Georgian House și cobor în barul de la parter, dau peste un grup de bătrâni care cântă la ukulele. Întonează un cântec pe care nu-l cunosc, dar îmi dă o stare de bine, transmite o fericire liniștită. Fără grabă. Ies pe strada principală din Saint Anne, Victoria Street. Abia dacă e cineva pe stradă, deși e șapte seara într-o zi de sfârșit de iulie. Soarele strălucește. Pe trotuarul de vizavi se află un local cu o vitrină mare. Este Riduna Radio, postul local.
Donald Trump, președintele Statelor Unite, și-a pus în aplicare joi amenințarea de a interveni în muzeele rețelei Smithsonian din Washington, inclusiv în grădina zoologică a capitalei, printr-un decret intitulat „Restaurarea adevărului și a rațiunii în istoria Statelor Unite”. Decretul ordonă demararea în aceste instituții a unei curățenii de „ideologie nepotrivită, divizivă sau antiamericană” și îl însărcinează pe vicepreședintele J. D. Vance cu această misiune.
Căutarea emoțiilor intense este tema centrală a romanului Havana Room de Colin Harrinson. Intriga se învârte în jurul acestei atracții periculoase, urmărind povestea unui avocat de succes care ajunge în abis. În drumul său spre pierzanie, descoperă un local exclusivist numit Havana Room, ascuns în subsolul unui restaurant. Aici, se servește peștele fugu, o delicatesă toxică consumată crudă, înfășurată în alge și orez, similar cu sushi.
A vorbi despre arhitectură doar în termeni estetici, ca fiind „urâtă” sau „frumoasă”, este oarecum înșelător.
E ca și cum ai judeca un fel de mâncare doar după aspectul său, fără să-l guști. De fapt, e ca și cum ai judeca prezentarea unui fel de mâncare, crezând că este ceva întâmplător, produsul unei capricii artistice a bucătarului în cauză, când orice bucătar care se respectă știe perfect că, într-un fel de mâncare bun, nimic nu este accesoriu. Nici măcar aranjarea în farfurie.