Maestrul șahului și opozantul lui Putin, Garry Kasparov, a distribuit pe platforma X o glumă savuroasă de actualitate. Este genul de glumă clasică, care se mai găsește, deși a fost înlocuită de meme-uri. Gluma sună astfel:
Paul Touvier, singurul francez condamnat pentru crime împotriva umanității, a fost un asasin și, în plus, un ticălos. Dar ceea ce l-a transformat într-un personaj deosebit de sinistru nu au fost crimele sale – a fost unul dintre mulții francezi care au colaborat cu naziștii în timpul Holocaustului –, ci fuga sa: timp de peste patru decenii a reușit să se ascundă la vedere, protejat de rețele de extremă dreapta care operau în Franța și în interiorul Bisericii Catolice.
Rar întâlnești o descriere a unei bătălii care, pe lângă faptul că o înțelegi, te face să te simți aruncat în mijlocul luptei, cu toată ferocitatea ei.
Într-o după-amiază de octombrie a anului 1989, un prieten cubano-mexican, proprietarul unui "bochito" (clasicul Volkswagen Beetle) dărăpănat, mi-a facilitat prima mea vizită la Coyoacán.
Taxele vamale aplicate la intrarea (sau ieșirea) mărfurilor dintr-un anumit teritoriu sunt la fel de vechi ca și comerțul însuși. Nu cred că este posibil să se stabilească cu precizie originile tarifelor vamale, dar se poate analiza semnificația lor în ultimele secole.
Cartea “O Cameră Numai a Sa” de Virginia Woolf (tradusă recent) a generat interpretări conform cărora autoarea ar fi fost o feministă ferventă. Cu toate acestea, lucrurile sunt mai nuanțate. Woolf a scris o serie de romane valoroase – nu ușor de citit, dar asta e un semn bun – luptându-se constant cu o boală, care îi oferea momente de relativă bunăstare, dar și multe perioade de deznădejde și depresie. Instabilitatea a dus la sinuciderea ei în 1941, aruncându-se în râul Ouse.
