Descifrăm semnificația multor cuvinte pentru că știm să privim în interiorul lor. Prima dată când cineva s-a întâlnit cu termenul «cantautor» va fi înțeles că se referă la cineva care își interpretează propriile creații. Dacă auzim «flotel», ne imaginăm un hotel plutitor, poate ancorat în golf; iar în «amigovio» [termen spaniol pentru prieten cu beneficii] vom deduce că cineva se mișcă cu plăcere în acea frontieră difuză.
Marcos Mundstock, de la Les Luthiers, a propus la Congresul Limbii Spaniole din 2019, desfășurat în Córdoba (Argentina), să convenim asupra „unei evaluări mai stricte a unităților de timp din vorbirea populară”. Și a adăugat, în râsetele publicului: „Propun ca un cât cântă cocoșul să echivaleze cu două clipite și patru într-o doară. Și ca mi s-a părut un secol să fie egal cu a patra parte dintr-o eternitate și 0,33 din nu mai văd ora”.
Fie că este vorba despre 'ouch'-ul englezesc, 'ai'-ul japonez sau 'ay'-ul spaniol, această interjecție s-a dovedit a fi o punte lingvistică capabilă să conecteze culturi. Chiar și în limbile indigene australiene – folosesc 'yakayi' pentru a exprima durerea – există o constantă: prezența vocalei 'a', scrisă sau pronunțată. Aceasta este concluzia unui studiu publicat în 2024 în revista Journal of the Acoustical Society of America, după o cercetare dublă.
Imigrantul care ajunge astăzi în Catalonia se va confrunta cu o situație schizofrenică. Autoritățile care vor elibera permisul de ședere și de muncă vor fi «spaniole», se va întâlni cu funcționari statali care îi vor vorbi în spaniolă. Apoi, în funcție de cartierul sau orașul în care aterizează, va trăi într-un mediu vorbitor de spaniolă sau catalană, deși aproape întotdeauna va fi bilingv.
