Yan Lianke, scriitor chinez, a primit porecla de “scriitorul chinez fără frică” pentru că a explicat golul lăsat de soldați în revoluție sau costul presupusului progres chinez. În română, cărțile sale precum Visul satului Ding — despre lăcomia insațiabilă a omului —, Dur ca apa — o satiră despre revoluție — sau Săruturile lui Lenin — pierzania unui sat în fața promisiunilor unui viitor glorios — au fost publicate.

„Fecioară Jurată” este prima, și deocamdată singura, dintre cele 10 cărți ale Elvirei Dones (Durrës, Albania, 64 de ani) care a fost tradusă în română. Un vis împlinit pentru jurnalista și scriitoarea care stăpânește limba spaniolă, deși preferă să vorbească în engleză într-o cafenea centrală din București. A venit din Elveția, unde locuiește, invitată de editura [Nume Editura] pentru a promova lansarea în România a romanului pe care l-a publicat inițial în italiană în 2007 și a cărui poveste a fost transpusă în film în 2015.

În amurg, scriitorul se așază pe un trunchi căzut și observă pădurea. „Pădurea poate fi ca o mamă protectoare, dar poate fi văzută și ca o amenințare”, reflectă el. În jur sunt stejari, plopi, frasini și doi cedri uriași de Himalaya, pământul este acoperit de frunze, iar ramurile goale ale copacilor de pe marginea pârâului devin sinistre pe măsură ce lumina scade. Poate că din frunzișul întunecat va apărea tigrul de munte, sau doamna înălțimilor, sau gigantul Oneotrix, sau alte imaginații ale autorului. Să sperăm că nu ne prinde noaptea aici.

„Când intri, ei sunt cei care te privesc”, spune Alberto Martín, curatorul expoziției ¡Viva la bohemia! Lumea interlopă a vieții literare, la începutul acestui tur la Muzeul de Istorie din Madrid. Se referă la imaginile filmate de Alice Guy în 1905, unde majoritatea bărbaților în costum se înghesuie în Puerta del Sol, privindu-o pe ea, camera.

În sala plină a Congresului

În Galeria Colecțiilor Regale se află o hartă pe care viceregele din Peru a comandat-o în 1615, în timpul lui Filip al III-lea, lui Lucas de Quirós, în care este prezentată, culcată, toată partea sudică a continentului american.

Un grup de cadeți de la colegiul Leoncio Prado începe să alerge. Nu este o dimineață obișnuită în incinta militară unde Mario Vargas Llosa a început să se formeze ca om de litere, scriind scrisori de dragoste la comandă pentru colegii săi de cameră, incapabili să curteze domnișoare de cincisprezece ani de la începutul anilor cincizeci. O dronă survolează colegiul, lipită de Oceanul Pacific, în Callao.

O istorică și romancieră precum Susana Fortes nu a putut rezista poveștii de dragoste dintre laureatul Premiului Nobel pentru literatură Albert Camus (1913-1960) și renumita actriță María Casares (1922-1996), care a început în Parisul ocupat de naziști. Publicarea, acum câțiva ani, a corespondenței intense dintre cei doi a declanșat Solo un día más (Espasa), o „biografie romanțată” pe care scriitoarea galiciană stabilită în Valencia tocmai a publicat-o.

Les tenebres del cor, de Albert Sánchez Piñol: Călătorie spre inima catalană

În timp ce în Spania dezbatem cazul José Bretón, între Franța și Algeria un roman proaspăt publicat aici de Cabaret Voltaire stârnește controverse.

Mulțumesc editurii pentru că mi-a trimis un exemplar al cărții Houries (Hurii) de Kamel Daoud, deoarece, a priori, câștigătorul ultimului premiu Goncourt mi se părea foarte necesar prin abordarea traumei terorismului islamist în Algeria.