Dar Casa Albă a lui Donald Trump are un atu pentru a-și îmbunătăți autonomia energetică, datorită unei hidrocarburi din ce în ce mai importante, care servește și la exercitarea unei presiuni geopolitice notabile: gazul natural lichefiat (GNL).
Imaginea prizonierilor cu craniile rase și uniforme albe, conduși ca vitele într-o închisoare salvadoriană care arată ca un hangar, a devenit simbolul agendei migratorii brutale a administrației Donald Trump. Deținuții, presupuși venezueleni legați de banda criminală Tren de Aragua, întruchipează efortul președintelui de a curăța SUA de străini condamnați anticipat și fără dovezi de guvernul pe care îl conduce.
Propunerea europeană de a suspenda regulile fiscale pentru a finanța creșterea cheltuielilor de apărare a redeschis dezbaterea privind raționalitatea economică a austerității. Creșterea investițiilor în apărare este justificată acum și ca un instrument puternic pentru stimularea creșterii economiei europene stagnante. Un fel de keynesianism militar.
Într-o democrație și în context global, nu există acțiune fără reacție, decizie fără protest, suverani care să nu fie observați; cine acționează într-o lume globală și interdependentă se confruntă cu consecințele a ceea ce face într-un mod deosebit de intens.
Albert Einstein, Hannah Arendt sau Enrico Fermi au condus atunci o listă formidabilă de talente emigrate în Statele Unite, ceea ce, în timpul Războiului Rece, a dezechilibrat definitiv competiția dintre universitățile americane și cele europene.
Având în vedere avalanșa de anunțuri contradictorii, amenințări neonorate, rectificări de ultimă oră, mesaje confuze și schimbări de opinie ale lui Donald Trump cu privire la tarife, este greu să nu te pierzi în ceea ce privește planurile sale. Președintele Statelor Unite, însă, a redus domeniul de aplicare al măsurilor protecționiste pe care le va anunța pe 2 aprilie, data pe care a botezat-o grandilocvent drept “Ziua Eliberării”.