Până acum vreo 20 de ani, îmi era posibil să alcătuiesc o hartă a direcțiilor, tendințelor, cristalizărilor cele mai semnificative ale literaturii cubaneze. Cunoșteam cu oarecare ușurință ce se publica pe insulă și, cu oarecare întârziere sau absență, ce se scria și se edita într-o diasporă din ce în ce mai bogată. Puteam, cred, să alcătuiesc ceva asemănător cu un corpus.
Tocmai am sărbătorit Ziua Cărții și un fapt remarcabil din ultimele săptămâni este că persoane respectabile au apărat interzicerea uneia. Este ceea ce a recomandat ministrul Egalității. Parchetul a cerut să fie evaluată înainte de a fi pusă în vânzare: căile postmodernității trec prin cenzură prealabilă. Justiția a autorizat circulația, dar editura, într-o dovadă de lașitate, a retras lucrarea. Am asistat la spectacolul lisergic al unui președinte al Consiliului de Stat sărbătorind faptul că nu se poate citi o carte.
