Tadej Pogacar a câştigat duminică al doilea său Tur al Flandrei, adăugând al optulea Monument în palmaresul său la vârsta de 26 de ani. Slovenul s-a impus categoric după o evadare solitară în ultimii kilometri, depăşindu-l pe Mathieu van der Poel, care a suferit o căzătură la jumătatea cursei şi a terminat pe locul trei.
Cursele din Flandra erau apanajul rutierilor masivi, corpolenţi, cu fizic de ţăran ce ară pe câmpuri noroioase de cartofi, războinici cu un aer foarte rustic, adică un fel de ţărănoi cu un anumit sex-appeal. Acum câţiva ani a apărut Tadej Pogačar, un fluture, un căţărător de 65 de kilograme, şi pe Oude Kwaremont l-a lăsat în urmă pe Mathieu van der Poel, versiunea secolului XXI, stilizată, dar extrem de dură şi grea (75 de kilograme), a flamandului de acum un secol.
Este cursa lui Miguel Indurain în regiunea Estella (Navarra), unde ciclismul este viața însăși, iar în piața Fueros din Lizarra (Estella), atmosfera este plină de emoție, aproape ca la startul unei clasice belgiene. Magazinul de cafea al familiei Galdeano de sub arcade și barul San Juan servesc vermuturi și beri fanilor care îi aplaudă pe cicliștii ce urcă pe podium înainte de start.
Meritocrația în ciclism este o himeră, așa cum tocmai a descoperit Juanjo Oroz primind vestea că echipa sa, Kern Pharma, nu a fost invitată la următoarea ediție a Turului Spaniei (Vuelta a España), programată între 23 august și 14 septembrie.
Când a ajuns la prima cantonament al echipei Lidl-Trek din Dénia, toți cicliștii s-au apropiat de el cu curiozitate. „Ești nebun. Un tip care are deja totul realizat, cu cariera ta… Cum de ți-a venit ideea să vii aici să suferi și să înduri greutăți?”, îl întrebau.
Un atac al echipei Movistar, combinat cu efortul Ineos, a fost suficient pentru a dezorganiza plutonul, afectat de ritmul susținut și, mai ales, de un vânt lateral care a format în cele din urmă un eșalon decisiv în partea finală a etapei.
Christian Prudhomme (Paris, 1960) a devenit jurnalist pentru a putea face parte din Turul Franței, iar acum, ca director al Turului, omul care ia deciziile, rămâne copilul care, după absolvirea liceului, a plecat la Lille să studieze jurnalismul, purtând încă în suflet imaginile pasiunii sale – ciclismul fiind o pasiune din copilărie care nu se stinge niciodată.