Dumă

Zero și infinitul

Asemenea copiilor care se ceartă pe o singură jucărie

Asemenea copiilor care se ceartă pe o singură jucărie, ne întindem brațele și ne gândim, da, lumea este o luptă.
Ceea ce un jucător câștigă, altul pierde.
Metafora perfectă a bătăliei pentru recompense finite este tortul de ziua de naștere: porția ta poate crește doar diminuând porția celorlalți.
Lumea nu este un șervețel, ci un tort pe care toți vor să-l înghită singuri.

Fenomene naturale inexplicabile și lipsa de răspunsuri

Citatul se repetă des, dar rămâne incontestabil.

Afirmația îi aparține admirabilului Dickens, la începutul «O poveste despre două orașe»: «Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri. Era epoca luminii și a întunericului. Primăvara speranței și iarna disperării. Epoca credinței și a necredinței. Aveam totul, dar nu aveam nimic».

Artă după moarte

Da, artă după moarte.

Și nu, nu mă refer la nemurirea pompoasă și, sincer, demodată a artistului prin opera sa. Imaginează-ți cât de mult trebuie să se bucure Homer de noul film despre Ulise realizat de Ralph Fiennes. Așa cum a spus sau ar fi trebuit să spună Woody Allen, «eu nu vreau să fiu nemuritor prin opera mea, ci prin faptul că nu mor». Când spun artă după moarte, mă refer mai degrabă la ultimul experiment al lui Alvin Lucier. Un experiment atât de recent, de fapt, încât săracul nici măcar nu a avut ocazia să-l vadă. Totul este foarte ciudat, dar voi încerca să explic.