Jumări cu salmonella. Hamburgeri cu E.coli. Mezeluri cu listeria. Deși siguranța alimentară europeană este considerată cea mai robustă din lume, uneori unele produse se contaminează și ajung la consumatori. Agenția Spaniolă pentru Siguranța Alimentară și Nutriție (Aesan) este responsabilă de evaluarea cazurilor și de trimiterea alertelor către cetățeni pentru a evita intoxicațiile alimentare. Din octombrie anul trecut, Ana López-Santacruz (Madrid, 45 de ani) — care a condus timp de patru ani Centrul Național de Alimentație — este directorul executiv al Aesan. «Oferim informații riguroase societății pentru a o proteja de riscurile prezente în alimente», rezumă ea.

Întrebare. Ce trebuie să se întâmple pentru ca o alertă alimentară să ajungă la consumatori?

Răspuns. În primul rând, trebuie să avem informații sau indicii că un aliment ar putea să nu fie sigur pentru populație, provenite din rezultatul unui control al unei autorități competente, sau dintr-un autocontrol al unei companii, sau al unui organism public, sau dintr-o plângere a unui particular, sau dacă un aliment este asociat cu un focar alimentar.

Î. Toate alertele alimentare pe care le vedem în media sunt într-adevăr alerte?

R. Uneori sunt publicate drept alerte chestiuni care nu sunt, cum ar fi o recomandare de consum pentru anumite grupuri de populație, sau o opinie științifică a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), care este un document științific ce va avea ulterior consecințe și va fi utilizat pentru legislație, dar care nu este o alertă. Uneori se utilizează date din Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje (RASFF), care este un sistem de schimb rapid de informații între statele membre și este destinat transmiterii informațiilor între state, dar nu este destinat avertizării populației. Respingerea la frontieră înseamnă că acele alimente nu au intrat pe piața internă.

Î. De ce există atât de mult alarmism legat de mâncare?

R. Ultimul Eurobarometru privind siguranța alimentară publicat de Uniunea Europeană în 2022 arată că peste 80% din populația spaniolă este preocupată de siguranța alimentară. În plus, apar influenceri în domeniul siguranței alimentare, dar nu întotdeauna sunt bine informați. Este important să nu creăm zgomot, astfel încât atunci când există cu adevărat o alertă, oamenii să o distingă.

Î. În Spania se informează corect despre siguranța alimentară?

R. Nu întotdeauna. În cazul alertelor, există încă multă dezinformare. Organizăm întâlniri cu presa și divulgatorii pentru a informa corect din punct de vedere tehnic. Presa s-a îmbunătățit mult, dar mai există loc de îmbunătățire.

Î. În ultimele zile am văzut o alertă de salmonella la opt mărci de jumări. De ce atât de multe?

R. O companie distribuitoare a detectat-o într-un autocontrol. Alimentele sunt controlate și, când se detectează vreun indiciu de neconformitate, se iau măsuri, se oprește sau imobilizează producția, se retrage de pe piață și, dacă a ajuns la populație, se comunică. În acel autocontrol s-a detectat salmonella, care este un risc biologic, și s-a continuat investigația. Primul lucru a fost să se anunțe autoritățile comunității autonome și, de asemenea, companiile. S-a luat decizia de a informa populația să nu consume acele alimente.

Ana López-Santacruz, director executiv al Agenției Spaniole pentru Siguranța Alimentară (Aesan), luni, la sediul organismului.

Î. Câte alerte trimiteți de obicei?

R. În ianuarie și februarie 2025 [probabil se referă la 2024, conform contextului ulterior] am gestionat toate aceste informații din diverse surse în 143 de notificări, dintre care am clasificat 67 drept alerte, dar doar 10 (aproximativ 15%) au fost comunicate consumatorilor, deoarece acestea au fost distribuite. În 2024, au existat 856 de notificări, dintre care am considerat că 397 erau alerte, dar s-au realizat doar 99 de publicări de alerte către consumatori.

Î. Companiile anunță când găsesc bacterii în produsele lor?

R. De obicei da, mai ales în ultimii ani, pentru că au înțeles importanța nu doar de a respecta legea (care spune că trebuie să controleze toate alimentele pe care le pun pe piață), ci și de a comunica aceste defecțiuni. Ele evaluează și, dacă observă un incident, opresc producția. Aici nu trebuie să comunice nimic. Dar analizele nu sunt imediate, așa că atunci când văd că produsul respectiv este contaminat și l-au distribuit deja, sunt din ce în ce mai sincere și ne comunică pentru a proteja consumatorii. Dacă vreuna nu o face, Legea Siguranței Alimentare prevede sancțiuni.

Î. Cum putem evita viitoare focare de salmonella sau listeria?

R. Cu multă formare. Companiile sunt din ce în ce mai conștiente și își formează angajații, de la compania alimentară la restaurant, pentru ca aceștia să înțeleagă cât de importantă este curățenia. Marea majoritate a riscurilor biologice se evită prin igienă. Populația generală poate sta liniștită și nu trebuie să se îngrijoreze pentru alimentele pe care le consumă.

Î. Există recomandări pentru consumatori?

R. Pe site-ul nostru oferim multe. Pentru a preveni anisakidoza la pește, acesta trebuie congelat la -20°C timp de cel puțin cinci zile. În cazul bebelușilor, trebuie evitate sfecla mangold în piureurile făcute acasă până la șase luni, deoarece pot avea un conținut ridicat de nitrați, periculos. Femeile însărcinate și copiii până la 12 ani trebuie să evite consumul de pești cu mult mercur [Pește spadă, ton roșu, rechin și știucă], deoarece afectează dezvoltarea neurologică. Tonul la conservă nu este inclus printre aceștia patru, fiind mai mic. Carnea tocată din hamburgeri trebuie gătită bine și să nu fie sângerândă pentru a evita contaminarea cu E.coli, așa cum s-a întâmplat recent la niște târguri de hamburgeri.

Î. De ce rapoartele EFSA durează atât de mult să devină legislație?

R. Când EFSA publică un raport științific, începe un proces de dezbatere care ia în considerare factori economici, sociali, culturali. De exemplu, EFSA ne-a spus că trebuie să protejăm populația de mercurul din alimente, aportat în principal de pește. Comisia Europeană analizează care ar trebui să fie limita sigură pentru consumator, dar care să nu fie atât de scăzută încât să distrugem un sector întreg. Cu toate acestea, trebuie să se ajungă la un acord și la o lege. Când se stabilește, se controlează alimentul și se retrage orice aliment care depășește limita. De la publicarea unui raport EFSA până la apariția unui regulament cu o limită maximă stabilită, pot trece între doi și cinci ani.

Î. Mâncarea care vine din țări terțe, non-europene, respectă aceleași cerințe ca mâncarea produsă în Europa?

R. Da. În Uniunea Europeană avem o legislație foarte strictă, atât pentru ceea ce se produce în interior, cât și pentru ceea ce vine din țări terțe. Controlul acestora depinde de Ministerul Agriculturii [din Spania]. Dar legislația europeană protejează în mod similar toate alimentele.

Î. Există consumatori care spun că recomandările se schimbă și nu este clar ce să mănânci și ce nu.

R. Agenția are două direcții principale: siguranța alimentară (evitarea îmbolnăvirii din cauza unui pericol alimentar) și recomandarea de diete sigure, sănătoase și sustenabile pentru mediu. Ceea ce se întâmplă este că știința avansează. Când publicăm recomandările noastre, ne bazăm pe cele mai recente dovezi științifice și, cum acestea se schimbă în timp, există nuanțe pe care trebuie să le modificăm în recomandările noastre.