Cultura politică a milionarilor a reușit să transforme analfabetismul politic al celor mizerabili într-un activism împotriva altor mizerabili. Ascult la radio un muncitor american care se îngrijorează că nu ajunge cu banii până la sfârșitul lunii. Sprijină creșterea tarifelor vamale pe care Trump le impune altor țări. Trebuie compensat cumva: sărăcia îi amenință copiii.
«Binele poate imagina răul; dar răul nu poate imagina binele.»
Așa scria W.H. Auden în 1947 în poemul său «Epoca Anxietății». Textul de 11.000 de cuvinte surprinde atmosfera socială care a caracterizat perioada de după Primul Război Mondial în Statele Unite. A fost o vreme încărcată de schimbări politice, economice și tehnologice rapide și neașteptate, care au provocat multă confuzie, incertitudine și neliniște.
Magnatul capricios cocoțat la tabla sa de sancțiuni imperiale indignă. Și întristează. Acest grafic inversează în memorie imaginea plajelor din Normandia, crucile aliniate ale tinerilor americani căzuți în apărarea Europei invadate. Nostalgia Statelor Unite liberale. A puterii binevoitoare.
La fel de dramatic ca detalierea tarifelor este discursul care le glorifică, construit stângaci pe nisipurile mișcătoare ale pretextelor false.
Când miercurea trecută acel muncitor din sectorul auto a fost invitat de președintele Donald Trump pe podiumul pregătit pentru acea ocazie istorică în Grădina de Trandafiri a Casei Albe, desigur că nu știam cine este Brian Pannebecker.
«Piață și fortăreaȫă vor fi cele două diviziuni ale lumii bogate», spunea acum câțiva ani Philipp Blom.
Cine nu se simte parte a visului liberal se va adăposti în spatele unei palisade, «răspunsul autoritar la libertatea rece a pieței».
Și dumneavoastră puteți fi comentator sau comentatoare. De fapt, sunteți deja, atunci când în fiecare dimineață vă așezați la cafea și interveniți în dezbatere cu pâinea prăjită în mână, fie aprobând, fie replicând cu mai multă sau mai puțină furie, fie lovind ocazional cu pumnul în masă. Sunteți, fără a fi plătit, desigur, dar cu avantajul că nici nu vă mișcați de acasă, căci viața de comentator are niște orare groaznice.
Există mai multe aspecte remarcabile în modul în care Donald Trump își exercită președinția. Principalul este obsesia de a acapara toată atenția mediatică posibilă. Toată lumea, în sens literal, trebuie să fie atentă la deciziile sale; nu se poate vorbi sau discuta despre altceva; ceea ce se întâmplă în Biroul Oval trebuie să facă parte din viețile noastre la fel ca mâncatul sau dormitul.
Donald Trump și cei doi centimetri care ar fi putut schimba lumea.
Javier Milei, un domn foarte tulburat.
Bibi, fiul dlui Mileikowsky.
În Europa de astăzi, abia dacă mai există un consens: ordinea internațională din 1945 aparține deja trecutului. Schimbarea politicii externe a noii administrații Trump în legătură cu războiul Rusiei, ambițiile sale expansioniste în Groenlanda și recenta sa politică tarifară au zguduit conștiința europeană liniștită. Și, în fața acestui scenariu incert, Comisia a propus așa-numitul Rearm Europe, generând o reconfigurare rapidă a pozițiilor politice pe întreg continentul.
Albert Einstein, Hannah Arendt sau Enrico Fermi au condus atunci o listă formidabilă de talente emigrate în Statele Unite, ceea ce, în timpul Războiului Rece, a dezechilibrat definitiv competiția dintre universitățile americane și cele europene.