Am descoperit că am greșit

Pagini din „Destinație Japonia”, de Miss Party, editată de Errata Naturae.

Antònia Carré-Pons va participa la clubul de lectură Quadern pentru a discuta cu cititorii despre «O mare familie» (Proa). Evenimentul va avea loc miercuri, 7 mai, la Studioul Toresky (strada Casp, numărul 6, Barcelona) la ora 19:00.

Mario Vargas Llosa știa de aproape cinci ani că va muri. Medicii i-au anunțat acest lucru în vara anului 2020. Potrivit anturajului apropiat al scriitorului, explicat pentru Джерело новини, unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut laureatul Premiului Nobel pentru Literatură după ce a primit vestea a fost să scrie o scrisoare celor trei fii ai săi: Álvaro, Morgana și Gonzalo. În ea, le vorbea despre boala sa, o boală gravă, în cazul său incurabilă, dar pentru care existau tratamente care puteau întârzia deznodământul final.

O femeie însărcinată epuizată de sarcină și sătulă să fie privită doar ca o femeie însărcinată, exasperată de faptul că toată lumea încearcă să-i spună ce să facă ca femeie însărcinată. Și cu chef de omor. Literalmente, fără metafore. Aceasta este premisa cu care Mara Faye Lethem (New York, 1971) a scris *Venirea bebelușului X*, primul său roman și cu care Plasson & Bartleboom a debutat ca editură toamna trecută.

Într-o prelegere de acum câțiva ani la Casa de América din Madrid, Mario Vargas Llosa, în timp ce își depăna amintirile din epoca boom-ului și îi evoca pe scriitorii care au făcut parte din el alături de el, după un moment de reflecție tăcută, a adăugat: «Se pare că mie îmi va reveni sarcina să sting lumina și să închid ușa».

Mario Vargas Llosa (dreapta) la 16 ani, în primul său loc de muncă ca jurnalist. Trebuie să fi fost în jurul anului 1979, când aveam paisprezece ani, când am citit prima carte de Vargas Llosa.

Mario Vargas Llosa în 2003. Miguel Gener

Michel de Montaigne spunea că slăbiciunile sunt ca acul unei viespi: «Este mai bine să le ai îndreptate spre exterior decât spre interior».

Asemenea lui Neddy Merrill