În amurg, scriitorul se așază pe un trunchi căzut și observă pădurea. „Pădurea poate fi ca o mamă protectoare, dar poate fi văzută și ca o amenințare”, reflectă el. În jur sunt stejari, plopi, frasini și doi cedri uriași de Himalaya, pământul este acoperit de frunze, iar ramurile goale ale copacilor de pe marginea pârâului devin sinistre pe măsură ce lumina scade. Poate că din frunzișul întunecat va apărea tigrul de munte, sau doamna înălțimilor, sau gigantul Oneotrix, sau alte imaginații ale autorului. Să sperăm că nu ne prinde noaptea aici.

Un ministru prezbiterian rămâne fără resurse pentru a trăi, după Marea Ruptură a Bisericii Scoţiei din 1843, și acceptă sarcina unui proprietar de pământ de a merge să evacueze singurul locuitor al unei insule din nordul insulelor Shetland. Soţia ministrului, Mary, rămâne acasă la sora ei. Mary nu este tânără, are dinţi falși. În călătoria sa, preotul poartă un portret magnetic al lui Mary. Au loc întâlniri și accidente.

Mai multe informaţii

Toate recenziile din ‘Babelia’

01 Când era copil, Enrique Vila-Matas a fost luat în derâdere de profesorul său. În fața colegilor săi Cadena, Flavià și restul clasei, profesorul marist a citit cu voce tare compunerea sa școlară și și-a bătut joc.

—După cum puteți vedea, elevul Vila-Matas ne informează în acest text despre intensitatea scăzută a luminii lămpii de pe biroul său.

Toți au râs.

Les tenebres del cor, de Albert Sánchez Piñol: Călătorie spre inima catalană

În timp ce în Spania dezbatem cazul José Bretón, între Franța și Algeria un roman proaspăt publicat aici de Cabaret Voltaire stârnește controverse.

Mulțumesc editurii pentru că mi-a trimis un exemplar al cărții Houries (Hurii) de Kamel Daoud, deoarece, a priori, câștigătorul ultimului premiu Goncourt mi se părea foarte necesar prin abordarea traumei terorismului islamist în Algeria.

Într-una din însemnările din jurnalul pe care Ludwig Wittgenstein l-a scris în 1930 se poate citi: “Este adevărat că trebuie să se poată trăi și în ruinele caselor în care se obișnuia să se trăiască. Dar este greu. Te-ai obișnuit cu căldura și confortul camerelor, chiar dacă nu știai. Dar acum, când hoinărești prin ruine, știi”. La ce se referea autorul Tractatus-ului în acel moment, ce avea în cap? Puțin mai departe spune: “Nu pot, adică, nu vreau să renunț la plăcere. Nu vreau să renunț să mă bucur și nu vreau să fiu un erou”.

Editura Anagrama, care a publicat cartea ”El odio” a scriitorului Luisgé Martín, a decis să suspende pe termen nelimitat distribuția acesteia, în așteptarea unei hotărâri judecătorești. Anunțul a fost făcut printr-un comunicat publicat joi, în care se precizează că editura ”în mod voluntar, își menține decizia de a respecta solicitarea măsurilor asigurătorii cerute de Parchet pentru a opri distribuția operei”. Cartea reconstituie crima comisă de José Bretón, care în 2011 și-a ucis cei doi copii, un caz mediatic ce a sensibilizat societatea cu privire la violența vicariantă.

Scriitorul franco-algerian Boualem Sansal a fost condamnat joi, la Alger, la o pedeapsă de cinci ani de închisoare și o amendă de 3.470 de euro. Parchetul ceruse 10 ani pentru el pentru “atentat la integritatea statului” în urma unor declarații într-o publicație franceză. Sansal, care a ales să se apere singur deoarece nu a putut lua legătura cu avocații săi, se afla în arest preventiv de la mijlocul lunii noiembrie 2024.

Juan Castilla Brazales, arabist, scriitor și promotor cultural, va fi noul director al Fundației Federico García Lorca. Cercetător titular la Consiliul Superior de Cercetări Științifice (CSIC), Castilla Brazales va ocupa o funcție vacantă de câțiva ani, iar numirea sa a fost întârziată.

Maria Gustafsson, o legendă a televiziunii spaniole