Mi se pare excelentă expresia «valorile noastre nu sunt de vânzare, produsele noastre da», varianta guvernamentală a strigătului «mi le ia ca pâinea caldă» din piețele stradale. Subscriu, dacă asta nu înseamnă că președintele Sánchez va începe să împartă anșoa de Santoña, așa cum făcea Miguel Ángel Revilla înainte de a deveni martir al luptei republicane.
Magnatul capricios cocoțat la tabla sa de sancțiuni imperiale indignă. Și întristează. Acest grafic inversează în memorie imaginea plajelor din Normandia, crucile aliniate ale tinerilor americani căzuți în apărarea Europei invadate. Nostalgia Statelor Unite liberale. A puterii binevoitoare.
La fel de dramatic ca detalierea tarifelor este discursul care le glorifică, construit stângaci pe nisipurile mișcătoare ale pretextelor false.
Când miercurea trecută acel muncitor din sectorul auto a fost invitat de președintele Donald Trump pe podiumul pregătit pentru acea ocazie istorică în Grădina de Trandafiri a Casei Albe, desigur că nu știam cine este Brian Pannebecker.
«Piață și fortăreaȫă vor fi cele două diviziuni ale lumii bogate», spunea acum câțiva ani Philipp Blom.
Cine nu se simte parte a visului liberal se va adăposti în spatele unei palisade, «răspunsul autoritar la libertatea rece a pieței».
Și dumneavoastră puteți fi comentator sau comentatoare. De fapt, sunteți deja, atunci când în fiecare dimineață vă așezați la cafea și interveniți în dezbatere cu pâinea prăjită în mână, fie aprobând, fie replicând cu mai multă sau mai puțină furie, fie lovind ocazional cu pumnul în masă. Sunteți, fără a fi plătit, desigur, dar cu avantajul că nici nu vă mișcați de acasă, căci viața de comentator are niște orare groaznice.
În istoria universală a marilor averi, romanul Marcus Licinius Crassus a scris un capitol remarcabil — și nemilos. «Cea mai mare parte a bunurilor sale le-a dobândit datorită focului și războiului, fiind pentru el mizeriile publice de foarte mare folos», scria istoricul Plutarh. Se zvonea că deținea o treime din clădirile Romei, care pe atunci se apropia de un milion de locuitori. A devenit faimos afirmând că nimeni nu se putea lăuda că este bogat dacă nu putea întreține pe cheltuiala sa o armată personală.
Potenţialul distructiv al războiului tarifar mondial declanşat de Donald Trump a devenit evident săptămâna aceasta odată cu prăbuşirea pieţelor. Uimeşte lejeritatea, lipsa de ponderare şi argumente cu care Casa Albă a lansat o ofensivă ce pare să cauzeze daune extrem de grave la nivel global şi, mai ales, chiar ţării care o iniţiază.
Continuă acţiunile guvernului Donald Trump împotriva studenţilor străini. Universitatea din California (UC), cel mai mare centru educaţional din stat, a recunoscut că Administraţia a revocat vizele mai multor studenţi din cele zece campusuri ale sale. «Este o situaţie fluidă şi continuăm să monitorizăm implicaţiile pentru comunitatea universitară şi pentru cei afectaţi», a asigurat universitatea într-un comunicat succint emis vineri după-amiază.
Peste 1.400 de proteste împotriva președintelui Donald Trump și a lui Elon Musk sunt planificate pentru această sâmbătă în toate cele 50 de state ale țării. Organizate sub sloganul «Jos mâinile!» de către o mișcare pro-democrație, protestele, care răspund la ceea ce organizatorii numesc o «preluare ostilă a puterii» și un atac la drepturile și libertățile americanilor, vor străbate capitalele statelor, de la est la vestul țării.
Există mai multe aspecte remarcabile în modul în care Donald Trump își exercită președinția. Principalul este obsesia de a acapara toată atenția mediatică posibilă. Toată lumea, în sens literal, trebuie să fie atentă la deciziile sale; nu se poate vorbi sau discuta despre altceva; ceea ce se întâmplă în Biroul Oval trebuie să facă parte din viețile noastre la fel ca mâncatul sau dormitul.