Pere Lluís Font (Pujalt, 1934) a fost distins cu Premiul de Onoare al Literaturii Catalane, în valoare de 20.000 de euro, acordat anual de Òmnium Cultural. Lluís a avut o contribuţie remarcabilă în istoria filosofiei, specializându-se în filosofia modernă, filosofia religiei şi teologie.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Franța a fost publicat cel mai inteligent, liber și amuzant roman libertin: Tereza, Filosoafa. În timp ce Alice a lui Carroll nu se adâncește în problema sexuală (deși, la un moment dat, ea întreabă, într-o franceză insidioasă: “Où est ma chatte?”, unde este pisica mea, un mod de a se referi în franceză la sexul feminin), romanul ar fi putut fi intitulat Alice, Filosoafa, deoarece protagonista sa posedă, ca și Tereza, unele dintre principalele virtuți filosofice, cum ar fi curiozitatea, uimirea, curajul sau instinctul de libertate.
“Interesantă întrebare. Desigur. Aveți dreptate. Mulțumesc”. Tehnologiile care alcătuiesc ceea ce cunoaștem astăzi drept inteligență artificială generativă fac deja parte din relațiile noastre non-umane. Adormiți de tecno-optimism, ne lăsăm pe un ecran alb deschis oricărei solicitări de comunicare. Acest nou partener de aventură poate fi aliatul nostru într-o seară de studiu, poate primi insulte sau calma tensiuni sexuale solitare. Nimic nu-l afectează, totul i se pare bine.
Am o mătușă care este convinsă că persoanele care inventează roboții sunt bărbați, pentru că, altfel, în loc să proiecteze câini de fier, am avea deja pe cineva să ne curețe toaletele. În mare parte sunt de acord cu ruda mea, dar în același timp știu că robotica a schimbat chirurgia, permițând minunății chiar și la kilometri distanță, și sunt conștientă că apariția aparatelor mecanice a scutit fabricile de o mulțime de accidente de muncă. Pe costa înlocuirii unor lucrători, bineînțeles.
Știința economică ne învață că majoritatea bunurilor disponibile sunt limitate și rare. Bogăția, puterea sau faima sunt la îndemâna unei minorități. Există, totuși, o excepție neobișnuită, un dar pe care fiecare locuitor al planetei îl posedă din abundență: simțul comun. Toată lumea afirmă că îl are și, în plus, este dispusă să-l proclame în stânga și-n dreapta. Unii chiar prevestesc o revoluție a simțului comun care ar fi, în realitate, eterna reîntoarcere a aceluiași lucru: să credem că ideile noastre sunt adevărate prin simplul fapt că sunt ale noastre.
